Interviu cu Stere Gulea. Cum a reușit să creeze o punte între generații cu filmul „Moromeții 2“, devenit fenomen (sursa: Ziua de Constanța)

Fenomenul „Moromeții 2“ este unul de amploare în întreaga țară. După trei decenii de la ecranizarea primului volum din romanul scris de Marin Preda, regizorul Stere Gulea a arătat încă o dată că merită un loc de seamă în istoria cinematografiei românești.
Născut în Dobrogea, locuind 7 ani în Constanța, s-a întors în locul unde a fost promovată și prima ecranizare a romanului, în fostul cinematograf Republica. Pe 18 decembrie, cu puțin timp înainte de ora 19.00, regizorul a pășit în Centrul Cultural pentru Tineret „Jean Constantin” pentru a se întâlni cu oamenii care au dorit să vadă continuarea filmului. Alături de echipa sa, actori, producători, s-a bucurat de prezența a sute de tineri, bătrâni, studenți la teatru, cinefili și familii întregi, care, la final, au pus întrebări, curioși fiind să afle detalii referitoare la noua producție.

Chiar în timpul discuției cu publicul, s-a sugerat o trilogie, iar staff-ul său a cerut ca Stere Gulea să fie declarat cetățean de onoare, alături de alte nume sonore ale Constanței. În sală erau prezenți și cei doi viceprimari, Costin Răsăuțeanu și Dumitru Babu, care pot duce ideea mai departe.

Cotidianul ZIUA de Constanța a reușit să fure puțin din timpul ilustrului regizor, care și-a deschis sufletul la întrebările puse și a transmis emoție, dar și seriozitate, iar modestia de care dă dovadă este remarcabilă pentru un om care a preferat să facă calitate, în loc de cantitate, de-a lungul carierei. Cum este să aveţi proiecţia „Moromeţii 2“ la Constanţa, cu o sală plină de tineri? Sigur că este un sentiment de plăcere, de satisfacție, de bucurie. Chiar dacă nu îi cunoști personal pe oamenii care au venit, contează mai mult faptul că ai plecat de aici, că ei așteaptă să te vadă, să va

dă ce faci, ce ai mai făcut, având o anumită bucurie și abordând totul cu subiectivism. Mai este și întâlnirea cu locul natal, e ceva special pentru mine. Aveți emoții? Am văzut că vă uitați după fiecare persoană care pășea în Centrul Cultural. Da! Sigur că da. Speram să mai recunosc oameni, căci a trecut timpul. Este un sentiment special pentru mine datorită faptului că sunt plecat de aici. Am stat la Constanța, am trăit aici 7 ani. Eram la început de adolescență, trăind până la 20 de ani în orașul Constanța. Cum vedeți această reușită a filmului? Vă așteptați după atâția ani să aibă un așa succes? Nu mă așteptam, aveam chiar multe semne de întrebare în privința impactului și a interesului pentru el. Dar nu l-am anticipat. Eram mai de grabă sceptic, să zic așa. Dar surprizele vin când nu te aștepți. Filmul a avut cele mai mari încasări… A avut și cel mai mare număr de spectatori pentru un film românesc, peste 170.000. Pentru un film românesc, este mult, însă nu este mult în general, la nivel de cinematografie. Dar în România, care are probleme cu sălile de cinematograf, este bine. Merge și nu doar merge, dar în perioada asta de aproape 2 luni a devenit un fel de fenomen. Facebook a avut un impact mare. A fost o surpriză pentru multă lume. Cum a fost să lucrați pentru „Moromeții 1“ și cum a fost să lucrați pentru „Moromeții 2“, făcând o comparație? Da, atunci erau niște probleme, dar, în același timp, am avut la dispoziție, ca timp de filmare, mult mai mult decât acum. În prezent, bugetul este foarte important. Am avut un buget mic pentru un film de epocă, chiar foarte mic, dar între a face și a mai aștepta să vedem dacă adunăm bani, am decis împreună cu producătorul să ne aruncăm și să mai vedem ce se întâmplă. Asta a fost marea problemă, cu bugetul, care ne-a pus în situația să lucrăm într-un ritm foarte dur. Poate și în comparație cu felul meu de a lucra – îmi place să repet mai mult, să am sentimentul că și actorii s-au așezat bine. Cum v-ați înțeles cu actorii? Mie îmi place să stau mult în repetiții. A fost totuși o atitudine din partea lor care m-a impresionat. Au venit actori mari, cunoscuți, care abia dacă au câteva replici. Marian Râlea, care, practic, nici nu știi ce rol are, sau Dorina Chiriac, George Mihăiță. Actorii au venit și au spus că nu are importanță cât de mare sau mic este rolul, dar ideea de a face cu mine filmul „Moromeții“ a fost mai importantă. Este destul de rar și de impresionant. Sunt actori pe care nu pui mâna ușor. Atmosfera de lucru a fost una cât se poate de plăcută, relaxantă, chiar dacă știam că suntem grăbiți de programatori, dar cu toate astea s-a lucrat cu plăcere. Relațiile erau destinse, ne amuzam la dialoguri. Cum vedeți noul val de artiști, actori? Și asta a fost o surpriză. Am putut să lucrez cu actori de generație de mijloc, cum sunt Marian Adochiței și alții din generația lui. Pe Marian îl știam dinainte de „Moromeții 2“. Dar au fost actori și mai tineri. Am descoperit și am lucrat cu ei și am fost trist că nu aveam roluri de întindere, mai mari. Câteva actrițe foarte bune am remarcat pe la Iași, pe la București, care au venit pentru o apariție în film. Asta a fost o mare plăcere, să descopăr oameni tineri foarte dotați și talentați. Potențial artistic există, chiar destul de mare, în România. Problema este să fie valorificați acești tineri actori.
Articolul continuă aici: https://www.ziuaconstanta.ro/stiri/deschidere-editie/interviu-cu-stere-gulea-cum-a-reusit-sa-creeze-o-punte-intre-generatii-cu-filmul-morometii-2-devenit-fenomen-galerie-foto-679743.html?fbclid=IwAR1HeIFQGSOwpGx5wT1gQDN5v22-3yuOVp62zRPgVZSGWo1yeRA0WOYdXPs